Tabăra Alpha
Locație: Munții Ciucaș
Tabăra Alpha, Cabana Ciucaș
06 – 10.01.2020
Activități autdoors: Tiberiu Koos
„În Tabăra Alpha am fost responsabil cu activitățile outdoors. Jumătate din treaba mea a fost făcută prin alegerea locației – copiii nu aveau nevoie de prea multe invitații să iasă afară.
Consider că un punct forte al taberei a fost constituit exact de locația inedită, într-un spațiu mult mai aproape de natură decât alte locații clasice. Chiar dacă a fost puțin mai scump, a meritat. Majoritatea copiilor au considerat că tabăra a fost prea scurta :)… Așezarea cabanei, panorama asupra crestelor principale ale munților Ciucaș și vremea au oferit niște peisaje unice și de neuitat.
În privința vremii, Dumnezeu ne-a răsfățat! Am avut parte de răsărituri și apusuri de soare fantastice (și asta doar uitându-ne pe geam sau ieșind afară, fără să fie nevoie să urcăm pe vreun vârf de munte). Am fost pe Vârful Ciucaș de multe ori și chiar și vara era un vânt de abia reușeai să te menții pe picioare. Acum, în ziua ascensiunii, am avut o vreme perfectă, fără nori și vânt întreaga zi! Statisticile spun că pe Vf. Ciucaș exista doar 2, 3 zile pe an de acest fel. Și noi am „nimerit” una dintre acestea, în ziua planificată cu 2 luni înainte! Ne-am gândit apoi să facem ceremonialul de învestitură afară, la apus. Cu două ore înainte cerul se înnegrise și începuse vântul. Eram pe punctul să renunțăm la idee. Cu jumătate de oră înainte de apus vremea a început să se îmbunătățească, iar până la învestitură apusul a devenit perfect. Exploratorii ne-au întrebat: „Voi ați aranjat așa?”. Aranjase Altcineva…
Drumeția spre vârf a fost deosebit de frumoasă. Am fost însoțiți de Aurelian Cojocaru (Kojo pentru apropiați), montaniard cu mare experiență (alergător de maratoane montane) și Cristi Buiac, salvamontist în Munții Ciucaș, ambii niște parteneri de călătorie deosebit de agreabili. Ne-au prezentat niște reguli de siguranță și la un moment dat ne-au ajutat să întindem niște corzi de asigurare. Am învățat de la ei multe lucruri în privința drumețiilor pe timp de iarnă și despre evitarea pericolelor specifice sezonului. Cea mai mare parte a traseului am fost nevoiți să ne deschidem pârtie, deoarece viscolise în noaptea precedentă și eram primii în acea zi, dar era o plăcere ținând cont de peisajele care se deschideau la fiecare pas înaintea ochilor noștri. În vârf am avut o perspectiva perfectă înspre toate punctele cardinale, dar privirile ne erau atrase în mod special de masivii Bucegi, de Piatra Craiului și de Iezer-Păpușa, toți acești munți strălucind în bătaia soarelui. La întoarcere am avut ocazia să facem schi fără schiuri și săniuș fără sanie (direct pe fund), momente foarte gustate de exploratori.
După drumeție, Cristi, salvamontistul, ne-a împărtășit multe din experiențele sale de la munte și ne-a dat sfaturi care ne vor ajuta în viitoarele drumeții.
Copiii au fost încântați și de săniuș. Erau pârtii naturale „cat vedeai cu ochii”! Cu pante line sau abrupte, mai scurte sau mai lungi, pentru sanie, „făraș” sau sac. Într-un cuvânt, pentru toate gusturile. În ultima seară, când le-am dat posibilitatea să stea afară mai mult, ne-a fost greu să-i convingem să intre în cabană la ora 00.30.
Kojo a ajuns la noi după o călătorie solitară pe jos de 28 de kilometri. Trebuia să plece a doua zi, dar a mai rămas încă două, până la sfârșitul taberei (cred ca i-a plăcut :P). Ne-a împărtășit despre experiența escaladării Vârfului Matterhorn din Alpi, unul dintre cele mai dificile din Europa, a improvizat un rapel pe una dintre clădirile cabanei și ne-a ajutat la toate activitățile. Iată impresiile lui:
„Oamenii în general se plictisesc repede iar copiii nu fac excepție. În tabără, nici unii nici alții nu au avut timp sa se plictisească și sper că le-a ajuns zăpada pentru toată iarna. Tabăra a îmbinat bine utilul cu plăcutul chiar dacă timpul pentru derdeluș a părut mai scurt. Îmi pare sincer rău că nu am folosit și eu derdelușul copiilor dar nu știam de la care pereche de pantaloni sa îmi iau adio. Promit ca data viitoare voi fi mai pregătit.
Am observat la copii o puternică înclinare spre business și cred ca este bine sa aibă cât mai multe ocazii ca cea din tabăra unde să poată învăța și greși în același timp.”
Ne-a vizitat și doamna Crina Popescu, profesor de geografie, președintele unui ONG de popularizare a Munților Ciucaș și ne-a povestit despre istoricul și specificul geografic al acestor locuri.
După drumeția spre Vf. Ciucaș, am povestit exploratorilor și despre ascensiunea mea pe Mont Blanc. A fost nevoie de multă Pasiune și Hotărâre pentru a reuși, date fiind condițiile în care s-a desfășurat. Dar tot efortul a meritat – peisajele minunate și experiența în sine!
Concursul de construcții în zăpadă a demonstrat mult spirit de echipă din partea tuturor grupelor și a scos la iveală creativitate și originalitate din belșug, producând adevărate opere de artă și arătând că unii exploratori ar fi capabili să participe în viitor la marile festivaluri de sculpturi în zăpadă.
Cireașa de pe tort pentru mulți a fost săritura în „prăpastia” cu zăpadă de la final. A fost un salt în gol în echipă, ca un pas al credinței, asigurați de grija lui Dumnezeu.
„Îmi ridic ochii spre munți… De unde-mi va veni ajutorul?
Ajutorul îmi vine de la Domnul care a făcut cerurile și pământul.” (Psalmi 121: 1, 2)
„Natura încă ne vorbește despre bunătatea lui Dumnezeu” (E. White, Educație, 101 – orig.)
Într-o lume orientată din ce în ce mai mult spre orașele aglomerate și care tinde spre sedentarism, copiii au nevoie să petreacă timp consistent în natură și făcând mișcare. Exploratorismul răspunde ambelor nevoi!” Tiberiu Koos
6 ianuarie 2020
Tags: ExploratoriRomania